Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

joi, 18 august 2011

Lykourgos Angelopoulos, un glas aidoma îngerilor


În vara anului 2009, timp de câteva săptămâni, din darul și rânduiala lui Dumnezeu, am urmat un  curs de neo-greacă la Facultatea de Filosofie din Atena, din cadrul Universității Kapodistrian. În acele zile de plăcută amintire, în care cu nevrednicie am urmat pașii Sfântului Vasile cel Mare și ai Sfântului Grigorie de Nazianz, cunoscând doar două drumuri, al școlii și al Bisericii, mi-am hrănit mintea și sufletul atât cât timpul mi-a permis, cu diferite obiective religioase, culturale și istorice, ce au devenit pentru mine adevărate clipe de sărbătoare...
La invitația unor masteranzi români, într-una din duminici, am avut bucuria sfântă ca să asist la o Sfântă și Dumnezeiască Liturghie oficiată în biserica „Sfânta Irina”, din celebrul cartier Monastiraki. Aici, din 1982, un protopsalt pogorât parcă din cer, vine ca un înger al Domnului şi se coboară la vreme în scăldătoarea acestei lumi şi „tulbură apa”. Cine îl ascultă se poate asemăna cu cel care a intrat întâi după tulburarea apei şi s-a făcut sănătos „de orice boală era ţinut” (Ioan 5, 4). Nimic nou şi deosebit, la prima vedere, ţinând cont de faptul că grecii sunt renumiţi în lumea creştină pentru talentul şi calităţile lor vocale în interpretarea muzicii psaltice. Cu ce poate să mă impresioneze mai mult decât ceilalţi, îmi spuneam în sine. În Europa sunt multe culturi, multe voci, multe talente.
Însă, când am păşit în biserică, am crezut iniţial că sunt la un concert de muzică psaltică, datorită bunei rânduieli şi cuminţeniei ce înveşmânta locaşul, prin duhul aparte de rugăciune ce se dispersa ca mirosul de tămâie, și prin numărul mare de credincioşi ce stăteau nemişcaţi, cu inima rezemată într-o stare de dulce contemplare. Toţi veniseră să asculte privighetoarea Atenei ce glăsuia aidoma îngerilor, cântări aduse parcă din altă lume spre mângâierea celor prezenţi.
Spaţiul, timpul, suflul angelic şi cristalin, aduceau un aer de parfum bizantin proaspăt şi fin, ce topea şi transforma în acelaşi timp orice inimă împietrită. Chipuri luminoase, obraji umezi,  suflete tot mai uşoare ...

Dirijorul corului, Lykourgos Angelopoulos, profesor la Conservatorul de Stat din Atena, un gigant al studierii şi interpretării muzicii bizantine, era cel care ne ridica inimile la înălţimile Ierusalimului Ceresc.
După slujbă, am avut onoarea şi binecuvântarea de a cunoaşte, la o ceşcuţă de cafea şi o bucățică de rahat grecesc, potrivit ritualului ospitalier elen, în persoana renumitului protopsalt Lykourgos Angelopoulos, un creştin autentic și un profesor de vocaţie. Am descoperit un suflet cald, ales de Domnul pentru a cânta la Tronul Îndurărilor încă din această lume efemeră, lăsat pentru noi providenţial ca o pregustare din Veşnicie.
Lykourgos Angelopoulos, o pasăre unică și măiastră a Bizanțului de altădată, s-a născut la Pirgos, Ileias, în 1941. Dacă ar fi să prezentăm toate titlurile academice și realizările acestei lire a muzicii psaltice, ar trebui dedicate numeroase file și tot nu ar cuprinde îndeajuns nemărginita sa activitate. Voi spune totuși că a studiat dreptul şi muzica bizantină la Universitatea din Atena și că a fondat şi dirijat importante coruri de răsunet în Grecia și străinătate, în calitate de profesor de muzică la Conservatorul de Stat din Atena și Conservatoarele „F. Nakas” şi „N. Skalkotas”. Toate acestea nu l-au înălţat, ci l-au responsabilizat tot mai mult, an de an, lună de lună.

Cineva spunea că cei ce au talantul dăruit de Dumnezeu de a cânta şi a înfrumuseţa în mod armonios şi desăvârşit slujbele Bisericii, sunt de multe ori vânaţi de părerea de sine. Într-o ţară modernă precum Grecia, am văzut la acea slujbă nu numai un protopsalt ce stăpânea la un nivel monahal smerita cugetare, ci şi o lecţie a faptului că noi suntem cu adevărat unelte prin care vine şi lucrează Dumnezeu. Am găsit un om pe care îl cunoșteam doar din înregistrări audio și video, din imagini, din reviste şi studii de teologie, om cu alese calităţi sufleteşti, aparent mic la trup dar mare la Duh. Simplu, cald, bun şi primitor cum rar ai ocazia să întâlneşti, astfel încât nu ai cum să nu îndrăgeşti un astfel de om. E drept că prezenţa dânsului, prin numele pe care Domnul i l-a făcut cunoscut, impune respect, însă e plăcut. E un respect şi o stimă care te odihneşte, care vine dintr-un firesc al lucrurilor. Cu toate aceste gânduri, cu acest „bagaj de informaţii”, când privirile se intersectează descoperi ochii ca de porumbel ai unui om firesc, onest, natural şi blând. Virtutea smereniei nu o pierde niciodată din desagă pe drumul vieţii, la orice oră şi zi l-ai întâlni.
Pentru că este un om al vocaţiei, al pasiunii, şi mai ales faptul că pune suflet în tot ceea ce face, lucruri ce se văd şi se simt, Lykourgos Angelopoulos a fost onorat în decursul vieţii cu nenumărate titluri, în semn de preţuire. În 1994, Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, i-a acordat titlul de Arhonte Protopsalt al Arhiepiscopiei de Constantinopol. A fost distins cu titluri şi de către vrednicul de pomenire Diodoros, Patriarh al Ierusalimului, de către Biserica Ortodoxă din Finlanda, precum și de către alți înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Elene. De asemenea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia şi-a exprimat gratitudinea faţă de domnia sa, decorându-l în anul 2006 cu Ordinul Sfântului Apostol Pavel, în timp ce Preşedintele Republicii Elene, Excelenţa Sa, Konstantinos Stephanopoulos, i-a acordat onorabila distincţie a "Crucii de Argint" a Ordinului "Phoenix" în anul 2004.
Cel mai important cor înfiinţat de Lykourgos Angelopoulos este Corul Bizantin Grec, cunoscut peste hotare prin concertele ce le-a susţinut în peste 31 de ţări din întreaga lume, şi prin CD-urile si casetele înregistrate, bucurându-se de un real succes şi făcând cunoscută vocea Ortodoxiei în diferite spaţii, la un grad superlativ.  

L-am mai văzut discret pe maestrul psaltichiei şi la Masterclass-ul de cânt bizantin, eveniment premieră naţională la Iaşi, ajuns anul acesta la a III-a ediție, ce a fost organizat de către renumitul dirijor Adrian Sârbu. Tânărul ambasador al muzicii psaltice bizantine româneşti prin formaţia de muzică psaltică Byzantion, desfăşoară sub binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, o valoroasă operă de misiune în ţară şi în străinătate.
Numele ilustrului protopsalt a rămas însemnat şi în nenumărate articole de muzică de tradiţie bizantină publicate în Grecia şi în străinătate,  precum şi în papirusurile îngerilor, de unde va străluci elegant şi graţios pentru veşnicie.
Pe Lykourgos Angelopoulos, l-am lăsat cântând în Atena, repetând încă de acum dirijarea heruvimilor şi serafimilor din cer... 

Părintele Hrisostom Filipescu
Egumenul Schitului "Sf. Maria Magdalena" Ţibucani

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu